Originea si domesticirea bibilicilor

Bibilia isi are originea in Africa Occidentala, stramosul ei fiind Numidia meleagris sau bibilica salbatica.
Bibilicile salbatice traiesc in familii de 10-20 capete si uneori in grupe de 2-8 familii ( 20-160 capete). Sunt pasari care se domesticesc foarte usor . Se cunosc cinci specii de bibilica in salbaticie, dintre care numai doua au fost domesticite. Formele salbatice sunt Numidia vulturina, Numidia cristata si Numidia vitrata, iar speciile domestice de bibilica, care au fost aduce in Grecia antica si raspandite in Imperiul Roman sunt Numidia meleagris si Numidia ptyloryncha.
Se presupune ca domesticirea bibilicilor s-a facut in Africa tropicala. In Europa ele au fost aduse in stare domestica de catre greci. La sfarsitul evului mediu, fiind pe cale de disparitie in Europa, au fost readuse in jurul anului 1500 de portughezi, sub numele de Gaini de Guineea.
Bibilicile se cresc in special pentru carnea lor de calitate superioara , care este apreciata ca delicatesa, intocmai ca si carnea de fazan sau potarniche. Greutatea bibilicilor adulte este de 1,5-2,0 kg, femele pentru rasa mixta de carne si oua iar pentru bibilica de carne greutatea este de 3,0-4,0 kg, femelele inregistrand greutati ceva mai mari decat masculii. Ex la varsta de 42 de zile bibilica atinge o greutate de 700 gr iar la 80 de zile bibilica ajunge la greutatea de 1650 kg.
Productia anuala de oua este de 60-90 bucati si chiar ajungand la 120 oua anual.
Greutatea medie a oualor de bibilica este de 45 g. Acestea au coaja tare, pigmentata si presarata fin cu pete maro. Ouale de bibilica au un gust placut, insa procentual, coaja e in cantitate mai mare decat la celelalte specii de pasari domestice, atingand 16% din greutatea oului.
In general, bibilicile sunt rezistente la intemperii, cresterea fiind eficienta daca poate fi facuta pe spaii intinse sau in sisteme intensive, cu asigurarea reproductiei in baterii si cresterea puilor de bibilica pe asternut. Bibilicile cad closti mai tarziu si de cele mai multe ori nu clocesc. La ecloziune puii de bibilica sunt vioi si in primele 5-6 saptamani, manifesta sensibilitate la frig si umezeala. Bibilicile depun oua in locuri ascunse, asa incat recoltarea lor este destul de grea.
Dimorfismul sexual fiind slab dezvoltat, e nevoie ca la formarea loturilor de reproductie sa lucreze un personal cu experienta, pentru a pastra proportia normala a sexelor in efectiv.
Este recomandabil sa fie intretinute bibilicile in acelasi loc cu alte specii de pasari domestice si anume gaini deoarece indeparteaza pasarile rapitoare care se apropie de ograda.
Bibilica este si o pasare decorativa, cu forme corporale caracteristice. Bibilica domestica de productie Guinea Fowl are doua varietati cu larga raspandire, cenusie si cu pene albe. La varietatea cenusie, penele au fond gri-albastrui, cu un desen perlat alb-stralucitor, regulat repartizat. La varietatea alba, fondul este alb-mat, iar perlajul alb-stralucitor.